luni, 17 martie 2008

AMAR SAU DULCE

l
A m pornit pe drumul vieţii cu părinţii mei am continuat cu prietenii şi cu duşmanii mei drumul catre mine însămi.
Am întîlnit mulţi oameni pe drum,unii trăiau ereau vii,mulţi se lasau trăiţi de viaţă.
Am întâlnit oameni iarbă,oameni flori şi oameni copaci ,dar şi oameni cărbuni.Cei ce erau doar iarba vieţii erau la rândul lor de două feluri,iarbă verde vie şi mărăcini.Dar toţi ,existau mai bine zis la umbra florilor şi a copacilor.
Florile la rândul lor erau flori sălbatece,flori de ghiveci,flori de grădină şi flori rare.
Toate absolut toate florile pământului împrăştie parfumul vieţii,dau gingăşie şi frumuseţe tuturor celor ce le privesc şi le folosesec în casele şi în grădinile lor, pentru a avea bucuria întâlnirii cu muza creaţiei.
Dar cei ce conduc lumea sunt oamenii copac.Şi aceştia sunt: copacii sălbateci,copacii cultivaţi şi copacii speciali.Ei sunt esenţiali pentru societate.
La umbra copacilor sălbateci cresc ierburi şi flori sălbatece.La umbra copacilor cultivaţi cresc ierburi fine fără forţă şi putere de luptă.Doar la umbra copacilor speciali cresc ierburi şi flori parfumate.Doar ei copacii speciali,împrăştie lumină şi dau căldură şi iubire florilor din preajmă.Sunt multe ierburi şi multe flori dar doar copacii speciali le pot ajuta să se dezvolte pentru că doar ei primesc direct lumină,putere înţelepciune şi har.Ei sunt cei ce pot face efortul pentru celelante plante oameni dar doar atunci când se întâlneşte iubirea cu bucuria dăruirii continue a luminii vieţii.
Sunt multe cărări în viaţă ,dar doar cei ce cred în forţa lor lăuntrică pot porni pe cea luminată pe care sunt şi ierburi şi flori ce pot ceşte la umbra copacului ce pot ei deveni.