marți, 19 mai 2009

Înţelegerea trecutului, schimbarea viitorului

Înţelegerea trecutului, schimbarea viitorului

Omul se străduie în viaţa lui să caute soluţii pentru a fi fericit. Din păcate mult prea des nu prea ştie să şi definească fericirea şi de aceea este nefericit. Fiecare om este atras de ceva, îşi doreşte ceva dar nu ştie să obţină pentru că nu ştie să-şi stabilească corect priorităţile. În procesul veiţii lui trecutul rămâne adesea neînţeles şi adus în prezent prin tot felul de victimizări. Din postura de victimă omul nu are cum să înţeleagă unde a greşit, unde nu a avut puterea să privească şi să înţeleagă. Când omul se apropie de trecutul lui cu înţelepciune începe să-şi înţeleagă greşelile şi să nu le mai repete. După ce statutul de victimă dispare omul se poate privi pe sine cu îngăduinţă. Statutul de victimă nu-l ajută nici să se înţeleagă, nici să se iubească.

Atunci când omul începe să intre în procesul de iertare şi iubire a propriului sine, totul în viaţa lui este altfel evaluat şi înţeles. În cadrul în care işi desfăşoară activitatea de obicei, omul are răspunsuri la toate întrebările, dar din păcate nu ştie să şe găsească.

Atunci când schimbarea de atitudine este una benefică pentru scoaterea în evidenţă a adevăratei lui personalităţi, omul începe să-şi construiască o viaţă cu adevărat fericită. Înţelegerea profundă a trecutului înseamnă în primul rând înţelegerea motivelor pentru care anumite acte ale trecutului au fost foarte aspru judecate.

Înţelegerea profundă a modului în care lumea participă la schimbarea de opinie a celorlalţi creează ideea unităţii. Când omul înţelege că nu este singur, că este în legătură cu toţi ceilalţi semeni ai lui, atunci are acces la unitate cosmică. Nemulţumirile lui dispar pentru că înţelege că tot ceea ce a considerat ca fiind necaz , nu a fost decât o oportunitate de mai bine.

Necazurile lui trecute au fost şansele unor căutări mult mai înalte şi a înţelegerii mai profunde a vieţii. Acest lucru este evident şansa găsirii unor soluţii miraculoase pentru toate problemele vieţii. Condiţia omului pus în postura nouă devine una mai înaltă. Astfel omul care până mai ieri era un îngenunchiat se ridică şi priveşte cu încredere spre cer, dând în acelaşi timp mâna multor semeni. Modificarea propriei lui vieţi duce la modificarea multor oameni în jurul lui.

Astfel din victima neputincioasă se transformă în învingător care formează învingători. Concluzia pe care o poate trage un om care caută lumina este că schimbările vieţii lui vin într-o ordine de el stabilită în funcţie de modul în care el se schimbă. Condiţia celui ce caută lumina este una diferită de a celui ce crede că a găsit-o sau nici nu o caută.

Căutătorul de lumină este mereu în căutarea unor valori şi a unor noi posibilităţi de abordare a lumii. Cunoaşterea spirituală are pentru el cea mai mare valoare , dar nu se mândreşte cu asta. Pentru că omul doreşte să-şi înţeleagă trecutul şi să se schimbe în profunzime ajunge să caute manifestări autentice ale luminii lui lăuntrice.

Astfel viaţa lui se schimbă fundamental şi nivelul lui de conştiinţă creşte vizibil pentru oricine. Creşterea nivelului e conştiinţă se manifestă preponderent prin atitudinile noi, omul devenind mai armonios şi echilibrat.

Astfel pornind de la înţelegerea trecutului omul îşi schimbă nu numai prezentul , ci şi viitorul.

Dincolo de timpul petrecut pentru înţelegere, omul caută timpul pentru trăirea autentică, altfel existenţa lui e goală.

Prezentul este puntea care leagă trecutul de viitor prin puntea înţelepciunii. Omul se străduie să caute înţelepciunea şi o găseşte prin intuiţie şi discernământ. Instrumentul mai binelui devine cu adevărat trăirea prezentului, sigurul care-i configurează viaţa.

FELICIA MUNTEANU

Dezvoltarea spirituală a femeii şi locul ei în lume

Dezvoltarea spirituală a femeii şi locul ei în lume

Femeia are un rol copleşitor atât în educaţia copiilor cât şi în dezvoltarea spirituală a întregii omeniri. Se poate spune că sensibilitatea femeii este cea prin care femeia este mai deschisă unor experienţe inedite din punct de vedere spiritual. Femeia este mai intuitivă şi mai dispusă să caute soluţii spirituale la toate problemele cu care se confruntă ea şi familia ei, concetăţenii şi întreaga societate.

Din perspectiva unei nevoi continue de armonie femeia face eforturi să se orienteze corect spre a fi de folos semenilor ei. Femeile sunt cele care iau atitudine împotriva a tot felul de manifestări antisociale şi tot ele sunt cele care fac tot ceea ce este posibil ca acţiunile caritabile prin care oferă ajutor semenilor aflaţi în dificultate.

Femeia contemporană se confruntă cu foarte multe probleme nu numai pentru că societatea este în derivă, dar şi pentru că societatea în ansamblul ei marginalizează destul de des acţiunile ei şi chiar manifestările ei cultural – artistice sau ştiinţifice în opoziţie cu cele ale bărbatului.

În multe din statele lumii femeia este sclava bărbatului, proprietatea de care el poate dispune după bunul lui plac. Din păcate lupta pentru egalitate în drepturi o duce tot femeia fără a fi foarte sprijinită de bărbat în lupta ei pentru egalitate.

De ce se crede că femeia este inferioară bărbatului e foarte greu de explicat. Femeia adaugă mereu noi acţiuni ce pot fi de folos societăţii, este activă în viaţa socială în toate planurile: educaţie, cultură, artă sau spiritualitate. În toate planurile vieţii femeia are un rol important, dar din păcate este insuficient recunoscut.

Care este rolul femeii în această lume este foarte greu de spus. Societatea în ansamblul ei are foarte mare nevoie de efortul femeii, însă nu îl recunoaşte decât parţial. Rolul spiritual al femeii este de departe cel mai important.

Atât în actul educaţiei, cât şi în cel al creaţiei artistice, culturale sau ştiinţifice femeia este mai sensibilă şi mai inspirată.

Rolul femeii în educaţia spirituală a neamului este esenţial, deşi uneori este exclusă din actul conducerii acestui important departament al oricărui stat, el fiind condus în general de bărbaţi. Actul deciziei în materie de educaţie revine în mare măsură femeii, dar implicarea ei în deciziile cele mai importante pentru binele spiritual al neamului este foarte slabă sau pur şi simplu lipseşte.

Femeia apare sporadic în tot felul de manifestări decizionale pentru că nu reprezintă niciun glas, nicio putere. Glasul ei în lume este foarte slab nu pentru că ea ar fi slabă, ci pentru că ea nu este ascultată decât la nivel foarte slab.

Femeia nu se simte recunoscută în planul vieţii spirituaele, deşi ea se implică destul de mult în acest plan. Multe femei îşi lasă vocile acoperite de cele ale bărbaţilor pentru că ele au putere spirituală, nu forţa şi puterea de a se impune a bărbaţilor. Femeia are nevoie în această lume de o exprimare autentică a puterii ei de recunoaştere, de implicare la nivel decizional, nu numai plocitic ci şi spiritual. Actul deciziei nu este numai un act politic, ci şi unul social, economic şi mai ales spiritual. Din punct de vedere spiritual femeia face multe şi poate face şi mai multe dacă este ajutată în acest sens.

Lumea întreagă are nevoue de recunoaşterea femeii. Nu sexul este cel care determină calitatea actului decizional, ci inteligenţa, instruirea, dar mai ales înţelepciunea.

Se poate, totuşi, vorbi despre nevoia femeii de mai multă recunoaştere în toate planurile vieţii, nu numai din punct de vedere al drepturilor ei, ci mai ales din punct de vedere al potenţialului ei spiritual, cultural, educativ. Femeia educă, instruieşte, îndrumă continuu tineri şi nu numai. Aportul ei spiritual este continuu, deşi este privită uneori cu condescendenţă.

Lipsa de recunoaştere a efortului ei este uneori lipsit de respect şi de înţelegere faţă de nevoile ei.

Femeia şi bărbatul au construcţii psihologice diferite. Sensibilitatea femeii oferă multe ajutoare împlinirii vieţii ei şi împlinirii familiale şi sociale, totuşi dincolo de nevoia pe care femeia o satisface, ea are multe nevoi pe care nimeni nu le ia în seamă.

Condiţia spirituală a femeii este adesea foarte dificilă şi greu recunoscută de societate, deşi mulţi se folosesc de ea. Între membrii societăţii actuale sunt multe întrebări legate de rolul şi responsabilităţile femeii în refacerea societăţii actuale.

Astfel se poate concluziona că nimeni nu poate face faţă nevoii de lumină dacă nu o caută. Femeia este cea care face eforturi fără să ceară recunoaştere , deşi are nevoie măcar să fie respectată, dar adesea nici respectul nu este prezent. Societatea actuală este în pragul colapsului spiritual şi acest fapt va duce la nevoia naşterii unei lumi noi în care femeia va avea un rol primordial.

Dacă societatea aceasta este în schimbare, cea care participă deja la schimbare este femeia. Renunţarea la manifestările întunecate ale societăţii actuale se va realiza prin aportul spiritual al femeii.

Locul şi vocea mea în lume

Locul şi vocea mea în lume

M-am născut în România şi acest lucru nu este lipsit de importanţă pentru că ştiu că nu este cu certitudine întâmplător. Iubesc pământul pe care m-am născut ş ipe cei care-l locuiesc sau l-au locuit sau mai bine zis pe românii de pretutindeni din lume. Ştiu că pe mulţi români i-a alungat din ţară regimul comunist, acum cel neocomunist şi acest lucru îmi provoacă suferinţă.

Sunt absolventă a Universităţii Politehnice din Bucureşti, am fost profesor în învăţământul preuniversitar şi universitar, cercetător. Acum în aproape 20 de ani atitudinea mea de viaţă este una nouă. Am avut şansa trezirii la o viaţă spirituală, trezire ce m-a ajutat să mă nasc din nou. Acum viziunea mea asupra vieţii este una profund spirituală. Tot ceea ce simt şi creez este pentru cei ce au dorinţa lăuntrică să se schimbe, să se armonizeze să se cunoască. În tot ceea ce face omul are nevoie de un impuls, dar dorinţa este scânteia care deschide poarta spre împlinire.

Tot ceea ce au făcut şi fac acum în România este pentru binele neamului meu şi a locuitorilor întregii lumi. Se presupune că sunt mai inspirată decât alţii pentru că trăiesc bucuria întâlnirii lăuntrice cu lumina credinţei. Toate creaţiile mele, respectiv cele 80 de cărţi scrise, cinci tipuri de cusuri , meditaţii, terapii, emisiuni TV le-am realizat cu un singur scop: înălţarea omului spre lumina înţelepciunii. Sunt multe cărări spre fericire, omul îşi alege singur liberatea. Şi dacă libertatea îl poartă spre acceptarea adevărurilor înalte atunci creaţiile mele îl pot ajuta.

Se poate spune că pentru fiecare om vine un moment al schimbării atunci când el este pregătit. Cred că rolul meu în lume este de luminător de minţi şi de armonizator de suflete. Mă stradui să-m împlinesc această menire cu toată capacitatea mea fizică, intelectuală şi spirituală.

Dacă locul pe care cred că îl ocup în luminarea acestei lumi este unul autentic, atunci voi reuşi să-mi împlinesc menirea, dacă nu nu.

Orgoliile mele se topesc continuu pentru că ştiu că orgoliul nu-mi poate ofei şansa împlinirii, ci doar căderea în slava deşartă.

Ceea ce este cel mai important pentru mine este că nimeni până acum nu mi-a spus că vreuna dintre creaţiile mele i-a creat derută sau dezorienatare. Şi dacă fac parte din marea construcţie a Creaţiei şi sunt una din cărămizile acestei construcţii, atunci trebuie să-mi găsesc locul corect şi să-l folosesc pentru împlinirea menirii mele.

Dacă gândurile mele se îndreaptă mereu către nevoile celorlaţi şi trec această înţelegere prin propria mea nevoie este simplu de înţeles că încep să înţeleg UNITATEA CE SUNT.

Dacă fiecare ar simţi că face parte din el, lumeaar fi mai frumoasă. Mă străduiesc să pun cărămizi pentru costruirea acestei lumi. Ştiu că voi reuşi, deşi nu este uşoară, nici simplă reuşita. Însă reuşita nu va fi a mea, ci a puterii creaţiei din mine a celui ce-mi face daruri continuu.

Dacă tot ceea ce fac şi creez este de folos semenilor mei, atunci eu sunt fericită, căci aceasta este menirea mea.

Glasul prin care îi chem pe oameni la pace şi iubire nu este altul decât GLASUL LUI DIN MINE. Această perspectivă de întâlnire cu Dumnezeul lăuntric o înţeleg şi o caută cei ce se întâlnesc cucreaţiile mele şi perspectivele lor asupra vieţii se schimbă.

Căutarea lăuntrică poate oferi oricui şansa unei creaţii înalte în domeniile de interes ale fiecărui om în parte. Pot spune că lupta omului pentru mai mult se transformă în lupta lui pentru a fi lumină şi astfel viaţa lui interioară devine bogăţia lui cea mai de preţ, sunt multe de spus despre puterea craţiei. Eu cred că locul meu este cel pe care eu îl definesc şi eu îl dcid dacă ştiu cine sunt, ce vreau şi ce pot.

Eu pot mult, făputiesc mult pentru că am întâlnit puterea fără limite din lăuntrul meu. Am multe de spus lumii şile voi spune pe toate căile pentru a fi de folos celor ce s-au trezit şi au nevoie de un sfat, de o îndrumare, de o informaţie.

Acum mă străduiesc ca glasul creaţiilor mele să devină unul internaţional pentru că vreau să le ofer unor edituri de prestigiu pentru a fi publicate în plan internaţional. Veţi putea să cunoaşteţi şi să achiziţionaţi creaţiile accesând www.feliciamunteanu.com www.hristianus.ro şi magazinul online www.hristianus.com.

Dacă creaţiile mele vă vor fi de ajutor şi veţi reuşi să găsiţi soluţii pentru problemele voastre cu certitudine veţi duce mai departe învăţăturile din creaţiile mele şi astfel menirea mea se va împlini. Tot ceea ce-mi doresc de la această viaţă este să pot face fericiţi cât mai mulţi oameni. Şi dacă până acum asta s-a întâmplat doar cu românii. Doresc ca de acum încolo să se întâmple şi cu alţii. Am încă multe de spus şi-mi dedic întreaga viaţa acestei chemări.

Textele scrise de mine îmbracă o arie largă de nevoi şi căutări de la cărţi de educaţie spirituală la texte practice, texte de cultură spirituală, de educaţie şi eficienţa studiului, până la romane iniţiatice şi piese de teatru.

Cursurile pe care le susţin şi care au fost de folos românilor sunt orientări pentru mai multe nevoi umane. Tematica lor este următoarea: armonizare, autocunoaştere, autovindecare , autocontrol, comunicare, eficienţa în studiu, iniţiere spirituală, biodetecţia. Prin toate aceste cursuri nivelul de conştiinţă al participanţilor creşte pentru că viziunea asupra vieţii devine mai amplă, mai atotcuprinzătoare, creşte încrederea în forţele proprii şi întâlnirea cu puterea lăuntrică .

Mă bucur să pot spune că fericirea mea este să vad în ochii trişti ai unui om apărând lumina speranţei şi a schimbării profunde.

Pentru că am trăit de multe ori această bucurie sunt convinsă că roadele mele sunt recunoscute şi apreciate de cei ce ştiu să caute şi-şi dau şanse să si, găsească bucurii înalte. Închei această scurtă prezentare cu perspectiva unui nou început într-un loc pe care nu l-am cunoscut sau împreună cu oameni pe care nu-i cunosc încă îi apreciez şi-i iubesc pentru acest demers extraordinar de a-i uni pe românii de pretutindeni mai ales că mă regăsesc şi pe mine în această exprimare.

Visez şi visele mele se împlinesc prin toţi cei care-i întâlnesc. Doresc să lansez în toamnă o televiziune online a românilor de pretutindeni. Fie ca aceasta să fie temelia înfiinţării ei.

Cu respect şi încredere, speranţă şi iubire.

FELICIA MUNTEANU

Rolul femeii în educaţie

Rolul femeii în educaţie

Educaţia este esenţială pentru orice societate. Societatea actuală din punct de vedere al educaţiei lasă foarte mult de dorit. Învăţământul de la cel preşcolar, primar, gimnazial, liceal şi până la cel universitar este departe de a fi unul creativ. Din păcate problema educaţiei este problema esenţială a societăţii actuale. Schimbările în societate în sensul dezvoltării ei într-un sens benefic trebuie să înceapă cu schimbarea principiilor sistemului instructiv – educativ. Ori dacă femiea nu este susţinută de societate, de bărbat, ea nu se poate implica în actul educaţiei cu întregul ei potenţial spiritual.

Sentimentul matern o ajută pe femeie să fie mereu aproape de copiii ei. Educaţia continuă în anii de instruire. Şcoala în ansamblul ei se ocupă de instuire foarte mult în sensul cultivării minţii, dar nu în sensul creativ, ci reproductiv. Instruirea în şcoală este foarte importantă, dar educatorii şi profesorii au la rândul lor probleme de educaţie. Societatea care are rol de instruire şi educaţie nu este pregătită pentru un act educativ autentic pentru că femeia implicată în actul instruirii şi educaţiei nu este sprijinita de societate.

Problemele societăţii nu pot fi rezolvate fără aportul efectiv al celor implicaţi în actul educaţiei şi instruirii. Pentru a se face un salt la o educaţie creativă trebuie ca societatea să se reorienteze corect. Pentru a atinge un punct nevralgic putem spune că societatea actuală este departe de un act educativ autentic. Mă refer la faptul că societatea supune femeia şi o manipulează , nefind posibilă evaluarea corectă a potenţialului uman.

Pentru o corectă exprimare a educaţiei femeii e necesar un aport considerabil la educaţie în societate. Tot ceea ce poate face femeia ţine de nevoia ei de mai multă fericire. Femeia educă, aduce fericire copiilor ei, dar tot ea aşteaptă ceva de la instuţiile statului care se ocupă de educaţie şi de implicarea socială a omului de lume.

Darul pe care societatea i-l poate face femeii este recunoaşterea aportului ei în educaţie. Din păcate totul este un cumul de neputinţe în acest act educativ. Pornind de la modul în care femeia a fost educată şi este la rândul ei lovită şi acuzată de semenii ei sau de familie, se poate spune că femeia are multe nevoi necunoscute şi neînţelese. Femeia poatră în suflet şi în minte o multitudine de răni pe care nu şi le poate vindeca singură şi le generează mai departe copiilor ei. Societatea continuă acest proces de rănire a sufletului şi astfel educatorii devin victimele rănilor lor prezente. În această situaţie educaţia devine una deficitară.

Pentru a porni pe o cărare luminată statutul de victimă ar trebui să fie eliminat şi abia apoi începută educaţia celorlalţi. Altfel educatorul le transmite învăţăceilor săi propriile răni.

Armonia în lume depinde foarte mult de armonia femeii, de educaţia ei. Rolul de educator al femeii este unul evident, dar, din păcate, el nu este pe cale de a deveni cu adevărat recunoscut şi cultivat de societate. Dacă vorbim de egalitatea femeii cu bărbatul trebuie să vorbim şi despre şansele femeii de a deveni un om echilibrat care să poată oferi o educaţie echilibrată.

Proliferarea binelui în lume se face prin educaţie pe care femeia o oferă copiilor ei. Relaţia femeii cu partenerul este importantă. Aici este cheia creerii unei societăţi armonioase. Femeia şi bărbatul dacă nu îşi găsesc şansa fericirii nu pot dărui educaţie armonioasă copiilor ei.

Am văzut mult prea mulţi oameni care păstreză traumele unei educaţii deficitare ca să nu fiu convinsă că aici este cheia cu ajutorul căreia putem deschide poarta spre o viaţă armonioasă.

Educaţia este cea prin care omul se apropie de cultură, artă şi spiritualitate. Pentru o educaţie armonioasă omul are foarte mare nevoie de Dumnezeu, de cunoaştere, de trăire în lumină. Doar astfel omul poate înţelege care este cauza dizarmoniilor şi le poate înlătura.

În această formă omul se poate orienta continuu pentru că înţelegerea trecutului schimbă prezentul şi viitorul. Pot spune că educaţia trecută îşi pierde valoarea, omul intră într-un proces de autoeducaţie, autoevaluare şi autotransformare şi astfel el începe să contribuie direct la educaţie, deşi educaţia copiilor a fost deficitară.

Femeile sunt cele care se transformă mai repede şi mai profund pentru că ele sunt mai sensibile şi mai căutătoare de lumină. De aceea, deşi ele au avut o educaţie deficitară, vor începe educarea celorlaţi pentru că ele se autoeducă şi autotransformă continuu.

Aportul femeii spiritualizate la schimbarea societăţii, la orientarea corectă a celor aflaţi în dificultatate este considerabilă. Femeia este mai dispusă decât bărbatul la schimbare şi acest fapt este pentru mine evident. Porporţia de femei care au patricipat la cursuri şi seminariile mele este de 95%, în schimb bărbaţii au fost prezenţi în proporţie de doar 5%. Acest raport spune totul. Femeia este mai blândă, mai flexibilă, mai dornică de adevăr şi de aceea se apropie de trăirea în lumină cu încredere.

Se poate spune că o nouă educaţie poate determina creerea unei lumi noi. Însă această lume nouă nu se poate naşte fără aportul femeii. Educaţia ar trebui să devină una nouă , cu adevărat spirituală. Mă refer la educaţia bazată pe cunoaşterea spirituală.

Cunoaşterea adevărului apropie şi ajută în creearea unor principii morale de viaţă, a unei educaţii benefice membrilor societăţii.

Această concluzie poate duce la întrebarea ce face omul pentru o viaţă mai bună?”. Răspunsul este că Îl caută pe Dumnezeu şi Îl găseşte. Cum Îl caută depinde de fiecare, dar educaţia de acasă şi din şcoală este esenţială.

Deci educaţia fără Dumnezeu este de fapt noneducaţie. Educaţia cu Dumnezeu este căutarea continuă a unei moralităţi exprimate prin toate activităţile vieţii.

FELICIA MUNTEANU