Sala Tronului: sanctuarul profanat

Vedeți  http://www.rezistenta.net/2011/05/sala-tronului-sanctuarul-profanat.html



In Palatul Regal de pe Calea Victoriei isi are astazi sediul Muzeul National de Arta al Romaniei, institutie de cultura. Pe langa salile „comune” exista insa incaperea pivotala a intregului edificiu – Sala Tronului. Aceasta sala legendara, interzisa muritorilor de rand, nu si-a trait umilinta cea mai mare in vremea comunistilor – asa cum ar fi fost de asteptat – ci dimpotriva, dupa 1989, odata cu instaurarea democratiei republicane.

Articolul acesta este o extensie a postarii scrise cu ocazia lui 10 Mai 2009: Locuri sacre ale regalitatii (recomand sa o cititi inainte). Am decis sa explorez istoria Salii Tronului, marirea si decaderea ei. -->

In Principatele Unite Romane, Palatul Domnesc era cel in care isi desfasura activitatea Domnitorul Cuza. Palatul (Casa Golescu – sus, foto 1866), era situat cam pe la jumatatea Caii Victoriei, langa biserica Kretzulescu. Palatul Domnesc i-a servit si Domnitorului Carol I, instalat pe Tron la 10 Mai 1866, printr-o ceremonie in sala de bal a edificiului (jos, foto 1866).

Odata cu dezvoltarea tarii, proclamarea Independentei (10 Mai 1877) si ridicarea la rang de Regat (10 Mai 1881), vechiul Palat Domnesc a fost inglobat intr-un Palat Regal, tributar arhitecturii vestice, cu o fatada generoasa spre Calea Victoriei. Evident, palatul avea o incapere esentiala – Sala Tronului.

Pentru a ajunge la ea, se urca pe frumoasa Scara de Onoare, realizata din marmura.

In partea superioara, coloanele formau un semicerc, in timp ce bolta era ornata cu o fresca.

Se ajungea apoi in Holul de Onoare, in mijlocul caruia era o canapea rotunda ingloband o statuie a Reginei Elisabeta in postura de „Mama Ranitilor”. Cele doua usi vizibile in fotografiile din stanga duceau spre Sala Tronului. Ramanand in Holul de Onoare, se observa pe peretii laterali tablouri ale Suveranilor: Carol I si Elisabeta.

Sala Tronului, perspectiva dinspre usile principale de acces catre Tron. Ornamentatia bogata aminteste de palatele din capitalele occidentale. Bolta care anunta inceputul incintei Tronului avea deasupra ei stema Vechiului Regat (in color, medalion).

Incinta Tronului era o parte mai retrasa si mai sobra a Salii Tronului, putandu-se izola prin tragerea draperiilor. Aici se gaseau cele doua jilturi ale Regelui Carol I si Reginei Elisabeta (foto sus). Alternativ, se foloseau si niste fotolii ceva mai simple (foto jos).

Cele doua tipuri de tronuri regale, privite mai indeaproape. Stema mijlocie a Regatului Vechi era reprezentata deasupra lor. Surpriza consta in faptul ca vechile jilturi exista si astazi (foto color) si sunt relativ bine restaurate.

In Sala Tronului se organizau diverse ceremonii (de Ziua Nationala, de ziua Regelui, de sarbatori, etc.), iar Suveranul isi primea oaspetii. Tot aici erau primiti pentru acreditare ministrii plenipotentiari, ambasadorii si atasatii diplomatici. Pastrand perspectiva spre Tron, avem o imagine de sfarsit de secol 19/inceput de secol 20 cu Familia Regala si suita (sus), in timp ce fotografia de jos este realizata dupa moartea Regelui Carol I in 1914. Tronul sau este acoperit, ramanand functional doar cel al Reginei Elisabeta.

Sala Tronului, perspectiva dinspre incinta Tronului inspre intrarea principala, dinspre Holul de Onoare. Se remarca aceleasi decoratiuni elaborate, precum si o stema simetrica, in partea opusa. Lateralele sunt bordate de canapele, in timp ce lumina intra prin ferestrele generoase dinspre Piata Palatului Regal (actuala Revolutiei).

In 1927, Palatul Regal a fost devastat de un incendiu (foto sus), fiind necesara reconstructia lui, care va dura pana prin anii ’50. Aspectul noului Palat Regal este unul mai simplu decat al predecesorului, in ton cu arhitectura epocii, mai simplificata.

Ce mai ramasese din vechea Scara de Onoare a fost inglobata in noua Scara a Voevozilor, ducand tot spre Sala Tronului. Scara se numeste astfel fiindca deasupra coloanelor din partea superioara, de jur-imprejur, sunt reprezentate figuri importante din istoria romanilor. Plafonul este ocupat tot de fresca. Pe noua configuratie, exista si o anticamera a Salii Tronului.

Sala a fost refacuta complet si nimic nu mai aminteste de incaperea originala. Noua sala a fost gandita sa impresioneze prin dispunerea volumica, arcade, marmura si monumentalitate. Ornamentele au trecut in planul secund, insa nu lipsesc cu desavarsire. Perspectiva inspre Tronul Romaniei (via armyuser) arata o sala luminoasa, cu lateralul catre Calea Victoriei. Noul Palat Regal este insa prevazut si cu un balcon central, in care Regele iesea sa salute multimea din Piata.

Incinta Tronului si-a schimbat radical aspectul si nu mai este separata prin draperii de restul salii. Suveranul folosea cele doua usi din incinta pentru acces (multumesc, din nou, armyuser pentru fantastica fotografie!). Se disting cateva elemente care fac noua Sala a Tronului la fel de speciala ca predecesoarea.

Tronul, reprezentat fizic de unul din fotoliile mai simple de pe vremea lui Carol I, se gasea sub o cupola ornamentata in stilul incintei. Aceasta era sustinuta de coloane cu figuri inaripate in partea superioara Aditional, de o parte si de alta a structurii se ridicau coloane mai mici, in forma de fascii romane (simbol popular in anii ’30, propagat de curentul arhitecturii neo-fasciste din Italia lui Mussolini), in varful carora erau alte figurine inaripate. In spatele tronului se desfasura o uriasa draperie purpurie, pe care erau reprezentate emblemele provinciilor istorice din Regat, in scuturi aurite separate, dar si scutul Casei de Hohenzollern-Sigmaringen, din care se trage Dinastia Romana. Varful cupolei de deasupra Tronului era marcat de o replica marita a coroanei de otel a Romaniei.

Intrandul semicircular boltit avea reprezentate in partea superioara aceleasi provincii istorice si scutul de Hohezollern, alaturi de stema Regatului, varianta mica (reprodusa si in dreapta), dar in culori. Tara Romaneasca, Moldova, Oltenia, Ardealul, Dobrogea si Marea Neagra se regaseau si individual, si in stema Statului, in Sala Tronului. Pasind inapoi si privind tot in sus, se observa doi „C” afrontati – monograma Regelui Carol al II-lea, ctitorul noului Palat Regal. Existau patru atfel de monograme...


...care inconjurau fresca circulara de pe tavanul primei parti a incintei. Fresca, intitulata „Apologia artelor romanesti”, era opera Ceciliei Cutescu-Storck, care pictase si fresca din Aula Magna a Academiei Comerciale (ASE). Artista plastica era sotia lui Frederic Storck, care impreuna cu fratele sau Carol a sculptat statuile de pe fatada Palatului Justitiei de pe cheiul Dambovitei. Tatal celor doi, Karl Storck, facuse statuia Spatarului Cantacuzino din fata Spitalului Coltea si statuia Domnitei Balasa din fata bisericii omonime. Per total, familia Storck a ridicat mult arta romaneasca a inceputului de secol 20, apropiata fiind de Familia Regala.

In partea opusa a Salii Tronului, deasupra usii centrale era reprezentata stema Romaniei Mari (varianta mijlocie), bordata de tablourile reprezentandu-i pe primii doi Regi: Carol I si Ferdinand I, deasupra usilor laterale.

Sala a ramas un spatiu oficial, de unde monarhul transmitea mesaje, sau unde primea oaspetii straini. Fotografiile din stanga sunt din a doua parte a anilor ’30, cu Regele Carol al II-lea si Principele Mostenitor Mihai, iar poza din dreapta este din anii ’40, cu Regele Mihai I. In dreptul usilor laterale stateau de obicei doua garzi.

In Sala Tronului a avut loc intalnirea guvernului format de Patriarhul Miron Cristea in 1938, care consfintea regimul autoritar impus de Carol al II-lea. O parte din draperia din spatele Tronului s-a pastrat pana in prezent (foto dr.) si se regaseste in Sala Regilor din Palatul Elisabeta, resedinta actuala a Familiei Regale.

In primavara lui 1944, bombardamentele anglo-americane au vizat si centrul puterii din Romania de atunci, Palatul Regal. Ca atare, si Sala Tronului a fost afectata, iar distrugerile se pot vedea in fotografia-document postata de Alex Galmeanu.

30 Decembrie 1947 a adus poporului roman o forma sovietica de guvernare: Republica Populara. Dupa abdicarea fortata a Regelui Mihai, Sala Tronului a fost dezafectata, incinta Tronului fiind vizata in mod deosebit. A disparut structura Tronului, dar si treptele aditionale pe care statea. Noua denumire a spatiului a devenit Sala de Ceremonii a Consiliului de Stat al Republicii Populare Romine, Republica Socialista Romania dupa 1965.

Un eveniment major petrecut in anticamera salii a fost instalarea catafalcului liderului comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej in 1965. Sicriul, adus pe Scara Voevozilor, a fost depus in anticamera si a fost vegheat de tovarasii de Partid ai decedatului, printre care si viitorul lider Nicolae Ceausescu. Populatia „indurerata” a adus apoi un ultim omagiu „tatucului” Dej, care ii scapase de „odioasa monarhie burghezo-mosiereasca” si le deschisese calea catre „visul de aur al omenirii” – comunismul.

Aspect din Sala Tronului, anul 1966, de la conferinta Comitetului Consultativ al Tratatului de la Varsovia (organism militar opus NATO in timpul Razboiului Rece). Interesanta este perspectiva catre usile principale. Portretele Regilor, dar si stema regala, disparusera fara urma, ramanand doar forme patratice si ovale goale in loc.

In vremea comunismului, Sala Tronului s-a pastrat ca un spatiu protocolar si ceremonial, evident golit de orice simboluri monarhice. In imaginea din 1967 (Fototeca Online a Comunismului Romanesc), Chivu Stoica, Presedintele Consiliului de Stat al RSR, primeste oaspeti in Sala de Ceremonii din Palatul Republicii, exact in incinta Tronului, sub fresca ce scapase neatinsa. Pe peretele din spate fusese atarnata emblema socialista a Romaniei (in color, foto dr.).

Colaj cu imagini de la ceremoniile din Sala Tronului, epoca Ceausescu. In sensul acelor de ceasornic: Iosip Broz Tito, liderul RSF Iugoslavia, il intalneste pe Ceausescu (se vad fresca si reprezentarile color ale provinciilor Regatului Romaniei – surprinzator ca au scapat!), liderul sovietic Leonid Brejnev in vizita la Bucuresti, dictatorul Zairului, Mobutu Sese Seko il intalneste pe dictatorul Romaniei, presedintele american Geral Ford in Sala Tronului, alaturi de Ceausesti.

In 1981, avea loc in istorica sala „solemnitatea decorarii tovarasului Nicolae Ceausescu si a tovarasei academician doctor inginer Elena Ceausescu cu titlul suprem de Erou al Republicii Socialiste Romania”, cea mai inalta distinctie a statului comunist. Fotografia de grup este facuta chiar in fata incintei Tronului. Ceausescu a purtat decoratia (care ii fusese acordata a doua oara) la Congresul al XIV-lea al PCR (ultimul, din noembrie 1989) (foto centru), iar in dreapta, o privire detaliata asupra decoratiei.

Dupa 1989, Palatul Regal a devenit integral Muzeu de Arta, neavandu-si aici sediul niciuna din institutiile centrale ale noii Republici „democratice”. In Sala Tronului, accesul publicului larg a ramas interzis. La fel si pe Scara Voevozilor si in Holul de Onoare.

In filmul „Oglinda” al lui Nicolaescu (anii ’90) se prezinta „decaderea” monarhiei romane dupa arestarea Maresalului Antonescu (23 August 1944). O scena memorabila este cea in care Regele Mihai I primeste din partea Sovietului Suprem al URSS si a Maresalului Stalin Ordinul „Pobeda” (Victoria). Cadrele filmate pe Scara Voevozilor si in Sala Tronului ofereau imagini color cu incaperea „restaurata”. Singurele elemente originale erau fresca (se observa stergerea eficienta de catre comunisti a monogramelor regale din colturi), dar si simbolurile de pe bolta de deasupra Tronului. Acesta, impreuina cu cupola, au fost refacute, insa inexact. Jiltul Regelui este cu totul altul, cupola seamana cu un castron, iar coroana din varf este mult prea mica. Fasciile laterale nu mai apar, dar nu ma pot pronunta asupra draperiei din spate. Posibil sa fi fost cea originala.


Dupa anul 2000, Muzeul de Arta a realizat ca Sala Tronului poate fi si mai profitabila. Interzisa complet vizitatorilor, poate fi inchiriata insa pentru diverse evenimente. La fel si Holul de Onoare. Se pot tine receptii chiar in capatul Scarii Voevozilor, sub fresca aferenta.

Ba chiar au loc si intalniri in anticamera. Unde a zacut Dej, se intalneste in prezent cu diversi oaspeti actualul Presedinte al Republicii.

Ziarul „Gardianul” titra in 2008: „Cel mai recent eveniment pe care il gazduieste Palatul Regal se desfasoara astazi, unde altfel decat in Sala Tronului? O celebra firma de whisky isi lanseaza un nou sortiment destinat consumatorilor de lux." Voi spicui in continuare din acest articol.

Sala Tronului poate fi inchiriata de oricine, daca este vorba de un „eveniment serios”, spune conducerea Muzeului de Arta. Totul contra cost. 10.000 de euro pentru o noapte in sala in care s-a scris istorie, totul pentru „salvarea Muzeului”. S-au organizat in Sala Tronului prezentari de moda, petreceri ale unor firme cu pretentii si chiar o nunta. Pe locul Tronului Romaniei canta azi orchestra. Incredibil!

Reprezentantii muzeului spun ca inchirierea salii este perfect legala, cu acordul Ministerului Culturii si ca oricum toate marile muzee fac asta – tine de politica economica a fiecarei institutii. In imaginile de mai sus, vedere dinspre incinta Tronului spre usi. Locurile goale unde s-au aflat tablourile Regilor si stema regala sunt acoperite de perdelute albe ieftine. In dreapta, o imagine de la o receptie. Mesele din prim-plan stau exact sub fresca Ceciliei Cutescu-Storck.

In 2005, Muzeul de Arta sesiza Curtea de Apel Bucuresti, dupa ce Dragos Savulescu (foto), actionar la FC Dinamo, si-a facut nunta in Sala Tronului. Initial, cele doua parti au semnat o conventie pentru organizarea unui „spectacol-eveniment cu participare internationala”. Reprezentantii muzeului spun ca firma organizatoare a facut o nunta, incalcand acordul. S-au cutremurat peretii salii sub acordurile celor de la Gipsy Kings. Nu se stie ce s-a intamplat mai departe cu sesizarea.

Incinta Tronului a trecut in plan secund cand s-a lansat pe piata romaneasca un telefon mobil de lux – Vertu.

O vedere din timpul unei receptii. Multi dintre meseni habar n-au in ce loc istoric se afla, pentru ei este o sala de evenimente exact ca la Palatul Parlamentului, de exemplu.

Casa Regala a tras un semnal de alarma privind darea in folosinta a Salii Tronului pentru diverse evenimente: „Este incredibil ca este inchiriata cu 10.000 de euro pe noapte pentru nunti. Sanctuarul regalitatii romanesti, locul unde s-a scris istorie a fost transformat in altceva, iar acest lucru nu a fost facut nici de sovietici, nici de mineri, ci de intelectualii care ne conduc si se mandresc cu ceea ce au facut. Autoritatile sustin ca banii obtinuti sunt folositi pentru restaurarea tablourilor, dar de fapt ne batem joc de propriul patrimoniu spiritual!”

Aceste practici odioase mi se par o pangarire mult prea mare a unui simbol national. Sa aiba loc agape, chermeze si alte sindrofii in sala centrala a Palatului Regal din Bucuresti, in timp ce vizitatorii obisnuiti ai Muzeului sunt limitati la un corp de cladire, este inacceptabil. Practic, doar scara de marmura a Regelui Carol I este accesibila, fotografiatul fiind, evident, strict interzis. Intreband o angajata a Muzeului de Arta daca se pot vizita Sala Tronului si cabinetul Regelui, aceasta mi-a raspuns taios: „Evident ca NU!”

Unii ar spune ca Romania este Republica in prezent si ca o Sala a Tronului solemna nu isi are sensul, cat timp solemnitatea ne umple de respect in Dealul Cotroceni. Totusi, sunt absolut sigur ca nu se fac petreceri private in Sala Tronului din Marele Palat al Kremlinului (Moscova, Rusia) si din Palatul de Iarna (Sankt Petersburg, Rusia), sau in Sala Tronului de la Castelul Fontainebleu (Franta), sau in Sala Tronului din oricare din palatele si castelele imperiale/regale/princiare din Germania sau Polonia, asta in timp ce toate tarile mentionate sunt republici.

Prea des obisnuim sa calcam in picioare valorile trecutului si sa le minimalizam importanta. Ca aspect, Sala Tronului de la Bucuresti este goala, golita de sens si rece. Stema socialista a disparut si ea, dar nu pentru a face loc Tronului refacut, ci pentru a acomoda reflectoarele si orchestrele/trupele, deoarece asa se petrece cu stil in Capitala Republicii Capitaliste Romania.