Înţelegerea trecutului, schimbarea viitorului
Omul se străduie în viaţa lui să caute soluţii pentru a fi fericit. Din păcate mult prea des nu prea ştie să şi definească fericirea şi de aceea este nefericit. Fiecare om este atras de ceva, îşi doreşte ceva dar nu ştie să obţină pentru că nu ştie să-şi stabilească corect priorităţile. În procesul veiţii lui trecutul rămâne adesea neînţeles şi adus în prezent prin tot felul de victimizări. Din postura de victimă omul nu are cum să înţeleagă unde a greşit, unde nu a avut puterea să privească şi să înţeleagă. Când omul se apropie de trecutul lui cu înţelepciune începe să-şi înţeleagă greşelile şi să nu le mai repete. După ce statutul de victimă dispare omul se poate privi pe sine cu îngăduinţă. Statutul de victimă nu-l ajută nici să se înţeleagă, nici să se iubească.
Atunci când omul începe să intre în procesul de iertare şi iubire a propriului sine, totul în viaţa lui este altfel evaluat şi înţeles. În cadrul în care işi desfăşoară activitatea de obicei, omul are răspunsuri la toate întrebările, dar din păcate nu ştie să şe găsească.
Atunci când schimbarea de atitudine este una benefică pentru scoaterea în evidenţă a adevăratei lui personalităţi, omul începe să-şi construiască o viaţă cu adevărat fericită. Înţelegerea profundă a trecutului înseamnă în primul rând înţelegerea motivelor pentru care anumite acte ale trecutului au fost foarte aspru judecate.
Înţelegerea profundă a modului în care lumea participă la schimbarea de opinie a celorlalţi creează ideea unităţii. Când omul înţelege că nu este singur, că este în legătură cu toţi ceilalţi semeni ai lui, atunci are acces la unitate cosmică. Nemulţumirile lui dispar pentru că înţelege că tot ceea ce a considerat ca fiind necaz , nu a fost decât o oportunitate de mai bine.
Necazurile lui trecute au fost şansele unor căutări mult mai înalte şi a înţelegerii mai profunde a vieţii. Acest lucru este evident şansa găsirii unor soluţii miraculoase pentru toate problemele vieţii. Condiţia omului pus în postura nouă devine una mai înaltă. Astfel omul care până mai ieri era un îngenunchiat se ridică şi priveşte cu încredere spre cer, dând în acelaşi timp mâna multor semeni. Modificarea propriei lui vieţi duce la modificarea multor oameni în jurul lui.
Astfel din victima neputincioasă se transformă în învingător care formează învingători. Concluzia pe care o poate trage un om care caută lumina este că schimbările vieţii lui vin într-o ordine de el stabilită în funcţie de modul în care el se schimbă. Condiţia celui ce caută lumina este una diferită de a celui ce crede că a găsit-o sau nici nu o caută.
Căutătorul de lumină este mereu în căutarea unor valori şi a unor noi posibilităţi de abordare a lumii. Cunoaşterea spirituală are pentru el cea mai mare valoare , dar nu se mândreşte cu asta. Pentru că omul doreşte să-şi înţeleagă trecutul şi să se schimbe în profunzime ajunge să caute manifestări autentice ale luminii lui lăuntrice.
Astfel viaţa lui se schimbă fundamental şi nivelul lui de conştiinţă creşte vizibil pentru oricine. Creşterea nivelului e conştiinţă se manifestă preponderent prin atitudinile noi, omul devenind mai armonios şi echilibrat.
Astfel pornind de la înţelegerea trecutului omul îşi schimbă nu numai prezentul , ci şi viitorul.
Dincolo de timpul petrecut pentru înţelegere, omul caută timpul pentru trăirea autentică, altfel existenţa lui e goală.
Prezentul este puntea care leagă trecutul de viitor prin puntea înţelepciunii. Omul se străduie să caute înţelepciunea şi o găseşte prin intuiţie şi discernământ. Instrumentul mai binelui devine cu adevărat trăirea prezentului, sigurul care-i configurează viaţa.
FELICIA MUNTEANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu